|
Profesorul Ion Dron a devenit, volens-nonlens, un personaj mitic al cercetarii fundamentale din lingvistica
romineasca. Aparitia recenta a masivei carti de studii si cercetari a acestui indaratnic om de stiinta chisinaunean, intrat cu furtunul de pompier in cercetarea lingvistica din Basarabia, demonstreaza cu prisosinta
postulatul nostru (vezi Ion Dron, Studii si cercetari , Pontos, Chisnau, 2001). Calitatea superioara a discursului stiintific din acest volum il aseaza temeinic pe autorul ei in rindul intii al cercetarii lingvistice
fundamentale din Basarabia. Si tot acest discurs stiintific de exceptie demonstreaza cu seriozitate ca vreme articolelor patriotarde a trecut. Pentru a fi macar luati in seama de opinia publica internationala trebuie sa
aducem la bara argumentul stiintific de cea mai curata proba (vezi, de pilda studiile "Cine au fost tiverienii?", p. 44; "Din istoricul provenirii numelui Moldova", p 58; Transnistria contributii
etnoistorice)", p.112). Pentru a nu ne pierde difinitiv in oceanul de tornade al globalizarii trebuie sa convingem, ca si profesorul Ion Dron, prin seriozitatea magistrala a documentarii stiintifice (vezi
articolele " Carpati", p 127; "Originea toponimului Ismail", p. 137; "Suplimentari la studiul cercetarii provenientei unor cuvinte din limba romana", p. 88).
Or, domeniul de
invistigatie stiintifica al dlui Ion Dron este atit de vast si de uimitor, incit fara sa vrei iti faci din studiile lui si o carte de capatii, si o sursa enciclopedica veritabila. Fiindca acolo unde se instaurase pacea
etimologica el a descoperit falsuri etno-lingvistice construite pe temeiuri ideologice aberante, neprofesionale sau rauvoitoare (vezi "Marturii arheologice, documente istorice si nume topice privind unitatea si
continuitatea neamului romanesc in sudul Basarabiei", p. 29), falsuri care nu mai puteau fi tolerate in demersul stiintific, falsuri care trebuiau imediat demascate, scoase din uz cu metode dure chirurgicale. Acolo
unde se tolanise "academic" stiinta etnologica impusa cu forta dovezilor geopolitice (vezi "Despre un arogant si inexistent autohtonism al slavilor in Moldova", p. 15), el a impus necrutator
documentul stampilat de trecerea vremii si a poftit "tolanirea" afara din stiinta. Acolo unde regula mesianica apleca cohorte umilite de capete de eruditi (vezi "Suplimentari la studiul cercetarii
provenientei unor cuvinte din limba romana", p. 88), el a re-adus cu putere prezenta academica riguroasa...si, lucru important pentru lumea catedrelor, ne-mofturoasa, ne-mioapa, ne-rauvoitoare, ne-invidioasa.
Venit in cercetare dintr-o regiune profesionala de "stingere a incendiilor" naturale au artificiale, el a pastrat in metoda sa tocmai acest domeniu de stingere si localizare a situatiilor extremale din zona de
granita (si chiar de criza) a lingvisticii rominesti (vezi de pilda frumosul studiu "Cu privire la originea numelui topic Chisinau", p. 129, studiu care leaga Chisinaul de casa si mausoleu si care ar trebui
sa-i indemne pe arheologi sa caute acel posibil mausoleu). Or, se stie, procesele de interferenta si difuzie lingvistica din spatiul carpato-dunarean si nord-pontic, in conditiile cunoscutelor migratiuni ale popoareleor
au creat o babilonie lingvistica urieseasca in care modelele etno-lingvistice, religioase, geopolitice sau mesianice au nascut imensi struguri virtuali de constructuri lexicale, constructuri care au dat, dau si vor da
multa apa la moara cercetarii lingvistice. Meritul incontestabil al profesorului si doctorului habilitat Ion Dron in navigarea lui eroica (lingvistica nu aduce nimanui bunastare in republica romineasca a Moldovei) prin
acest concert, presupus din start atonal si aritmic, este ca a demonstrat cu pasiune si seriozitate stiintitifica irefutabila ca acest strugure lingvistic carpato-dunarean are o singura si chiar unicala (in context
global) baza fundatoare, un substrat fenomenal de o stabilitate exceptionala: continuitatea ento-culturala a daco-getilor, daco-vlahilor si daco-rominilor in acest spatiu (vezi articolele despre Peresecina, p 146,
Soroca, 152, regiunea Cernauti, p.172).
Fara limba romina, fara baza ento-culturala a vorbitorilor limbii romine, mostenitoarea directa a graiurilor daco-vlahe si daco-getice, nici un termen toponimic, antroponimic,
hidronimic etc atestat in zonele carpatice si dunarene nu poate fi lamurit cu sorti de isbinda (vezi "Turla - denumire straveche daco-getica a Nistrului", p 277; "Hidronimie romaneasca (Basarabia si
Transnistria) ", p.283; "Tiraspol - marturie toponimica a continuitatii populatiei bastinase in sudul Basarabiei", p. 134). Or, profesorul Ion Dron, urmind stratagema de mai sus, dar si metode de
cercetare de un conservatism feroce, dar bazat pe o ducumentare stiintifica necrutatoare (uneori chiar te iau cu fiori imensele resurse de documentare pe care le trece cu seriozitate in bibliografii) demonstreaza ca
nici un imprumut din alt spatiu lingvistic, nici o mostenire lexicala lasata de marile migratiuni, nici un implant etnic sau lingvistic "hotarit" de marile cancelarii ale trecutelor si modernelor timpuri, nu a
putut sa devina termen al limbii romine daca nu a avut loc firesc pe arborele lingvistic al carpato-dunarenilor sedentari, daca nu s-a aplecat pentru a se armoniza cu condiitile ento-culturale ale acestor sedentari,
daca nu a intrat in ton cu milenara lege valaha si daco-valaha, care isi trage sevele spiritualitatii sale din sedentarismul geometric al primilor si primordialilor sapiensi, tocmai acei care (la Brinzeni, Mitoc,
Cosauti, Dorohoi, Cuina Turcului etc) au descoperit si inmultit simbolismul logico-geomtric de care se foloseste astazi intreaga lume (si care constituie chiar baza de fiintare moderna a lui Homo Sapiens).
Stiinta
istorica si lingvistica la care a ajuns Ion Dron dupa lungi si sbuciumate hagialicuri prin onomastica, toponimica, hidronimica reala a fostei URSS nu l-a intimpinat cu buchete de flori, chiar daca a intrat acolo prin
usa "culturii reprezentantilor minoritatilor nationale din spatiul etnic rominesc". Or, tocmai intrarea pe aceasta usa a facut posibila (de pilda) devenirea actuala a etniei gagauze care, tocmai prin studiile
dlui Ion Dron, intra in orizonturile firesti ale fiintarii sale (vezi studiile "Despre provenienta etnonimului gagauz", p. 317, "A existat un stat numit "Tara Uzilor"?, p. 339). Acelasi luicru
se poate spune si despre rezultatele altor cercetari de granita ale dlui profesor, cercetari care au atingere cu prezenta slava, turanica, tatara sau, mai recent, comunista, la gurile geopolitice ale Dunarii (vezi
"Tighina - Bender", p. 159; "Despre citeva toponime de provenienta "tatareasca", p. 237; "Exista oare in Republica Moldova localitati cu nume de origine maghiara?", p. 247;
"Repartizarea teritoriala a etnicilor bulgari in Moldova", p. 378), dar si cu necesitatea imperioasa de a demonstra lumii academice de la Apus si Rasarit ca avantagele acceptarii neconditionate a adevarurilor
lingvistice in spatiul balcanic si carpato-dunarean sint mult mai mari decit cele ale prezentei geopolitice neconditionate, imbatrinite in globalizare (vezi "Judetul Taraclia - o creatura a
"politicienilor" si "internationalistilor" din republica Moldova", p. 382).
La acest capitol de pacificare stiintifica la portile de Internet ale mileniului III, incapatinatul om de stiinta
romin Ion Dron spune mult mai mult decit se crede. Cintarirea si echilibrarea radicalilor de vorbire, fundatori in transmiterea informatiei, armonizarea sufixelor cu prefixsele, constructia de substantive in baza de
actiune reala a verbelor, paninizarea logosurilor informationale, chiar intrarea si in logosul de rutina universala a lui MS-DOS, aduce stiinta lingvistica in topul necesitatilor celor mai stringente ale omului modern.
Atunci cind un cuvint nepotrivit, lansat virtual, cu sau fara rea vointa, prin masmedia si Internet, duce la conflicte entice, sociale, religioase, politice sau economice deosebit de singeroase, atunci domeniul de
cercetare "administrat" de profesorul Ion Dron, isi solicita cu demnitate intrarea in cabinele ovale unde se iau decizii pentru orientarea macazurilor acestei lumi.
Sa nu ne miram, deci, de pretinsa
mitizare a activitatii acestui om de stiinta. Sa nu ne miram, inca, si de umorul lui provocator cu ajutorul caruia isi trece cercetarile din clasa uzului de cabinet lingvistic in cel de stingere a incendiilor
lingvistice globale. Toate suferintele acestei lumi, se stie, curg din babilonizarea ei. Toate bucuriile acestei lumi, insa, le obtinem tocmai prin folosirea corecta a instrumentelor acestei babilonizari. Profesorul Ion
Dron, veritabil pioner al necesitatii implimentarii cit mai urgente a stiintei lingvistice in uzul cotidian de fiintare, ni-a pus in mina nu doar o simpla colectie de studii si articole, ci si o veritabila busola de
orientare intr-un spatiu lingvistic de exceptie, spatiu pe care fructele virtuale ale internetului il pot mai repede incurca in tornade, decit in guri de rai (vezi, de pilda studiile publicate de dl I. Dron in limba
rusa despre vlahi, gagauzi, bulgari, lsavi etc). Sa-i multumim, deci, pentru iluminarea stiintifica a rostului nostru de fiintare carpato-dunareana, sa-i uram sa adune noi studii si cercetari pe masura mileniului in
care intram! Si sa ne intoarcem fata si spre cei care au facut posibila aceasta lucrare merituoasa, in mod special fiind vorba de editura Pontos si de dl Andrei Galben, rectorul ULIM-ului din Chisinau. Si sa privim
curajosi de pe culmile etimologice ale Carpatilor rominesti pina la cele vedice ale orasului Kaprat din India de nord, spatiu de unde se revarsa spre globalizare unul din cele mai nobile modele de fiintare omeneasca.
(mai 2001) |
