|
Despre viata si dorintele ei E mult
de cand n-am mai fost intr-o mansarda. De-atunci incoace am incercat sa locuiesc la diverse etaje si mi-am dat seama ca toate-s la fel. Viata are acelasi
gust, fie ca o sorbim dintr-un pocal de aur, fie ca o bem dintr-o cana rudimentara de piatra. Clipele au aceeasi incarcatura de bucurie si durere
amestecate, indiferent unde le-am astepta. Vesta de postav fin e la fel cu cea de finet pentru omul cu inima zdrobita. Pe perne de catifea rasul nostru nu e mai vesel decat pe scaune de
lemn. De cate ori n-am suspinat eu in camerele acelea cu tavanul jos! Totusi, cand le-am parasit, dezamagirile n-au fost nici mai putine,
nici mai usoare. Viata lucreaza prin metoda compensatiei si fericirea pe care o
castigam intr-o directie o pierdem in alta. Daca posibilitatile noastre cresc, nici dorintele nu se lasa mai prejos, iar noi suntem mereu la
jumatatea drumului dintre cele doua. Daca locuim intr-o mansarda, ne unge la inima un pranz cu peste prajit si bere neagra. Daca insa apartamentul nostru ocupa tot etajul intai,
ne trebuie un dineu pretentios la "Continental" pentru a atinge aceeasi satisfactie.
(Jerome K. Jerome - "Gandurile trandave ale unui pierde vara" - pag.182) |
