|
Personalitatea lui Ioan Petru Culianu a depasit demult
sferele intelectualitatii romanesti, fiind una din mintile cele mai luminate ale acestui secol. Discipol al unei alte mari personalitati a culturii romane, Mircea Eliade, posesor al unei extraordinare eruditii, autor
consacrat a numeroase studii privind istoria culturii si a religiilor, Ioan Petru Culianu, se distinge in lucrarile si studiile sale prin incercarea, profund stiintifica si documentata, de a rasturna paradigmele
istoriei si societatii contemporane. Ioan Petru Culianu a absolvit Universitatea Bucuresti, fiind unul din cei mai
eminenti studenti ai acestei unitati de invatamant superior, dupa cum o recunoaste si unul din profesorii lui din acea perioada, Ioan Coja, actualul presedinte al Uniunii Vatra Romaneasca ("Ceausescu si Marele
Manipulator" - Ioan Coja, ed. Humanitas). A emigrat in Occident, ajungand profesor la universitatea din Gronningen (unde a predat mai multi ani un curs de istoria culturii romane) si mai apoi in ultimii ani ai
vietii la Universitatea din Chicago, la rugamintea lui Mircea Eliade (care era deja profesor universitar acolo). Cunoscator al limbilor italiana, latina, germana, engleza si franceza, limbi in care a scris numeroase
studii de specialitate sau care i-au fost necesare in vederea documentarii, Culianu a lucrat alaturi de Mircea Eliade, pe drumul deschis de acesta din urma, la realizarea a numeroase lucrari printre care merita amintita
lucrarea: "Dictionar al religiilor" (ed. Humanitas, 1993). Dupa moartea lui Mircea Eliade in 1986, Culianu si-a continuat opera, imbunatatind drumul deschis de
predecesorul sau in istoria religiilor. Dupa parerea multor specialisti, Ioan Petru Culianu l-ar fi depasit in acest domeniu pe marele Eliade, daca in anul 1990, aflat in plina efervescenta creatoare, nu ar fi fost
asasinat in interiorul Universitatii din Chicago, de un "autor ramas pana acum necunoscut" (conform raportul oficial al FBI). Aceasta oribila crima, care a indurerat lumea oamenilor de stiinta, a fost pusa
initial pe seama Securitatii Romane. Dar noi, cei care am fost martorii "revolutiei" din decembrie, stim ca acest lucru ar fi fost imposibil, pentru ca unul din scopurile acestei "revolutii" a fost
tocmai distrugerea si culpabilizarea Securitatii. Caz unic in istoria moderna, Romania a fost singurul stat civilizat care a activat timp de mai multe luni fara un organ in domeniul culegerii si prelucrarii
informatiilor. Acest scop de baza al "revolutiei" a fost atins imediat, pentru ca cei care au preluat puterea in acele zile, s-au achitat cu brio de aceasta sarcina. Rezultatele se vad si acum.
In cartea citata mai sus, "Ceausescu si Marele Manipulator", conceputa sub forma unui interviu, Ioan Coja aminteste mai multe scrisori scrise de Culianu, un savant deceptionat de
civilizatia occidentala, prin care acesta ar fi dorit sa se intoarca in tara, inca din ultimii ani ai "erei Ceausescu". Dar acesta ar fi insemnat o victorie extraordinara si o lovitura teribila data
Occidentului, de catre "cizmarul din Carpati" - asa cum era numit presedintele RSR, in mediile diasporei romanesti. Faptul ca acest mare savant, nu si-a pus aceasta idee in practica, dupa moartea lui Eliade,
il datoram aceleiasi diaspore romanesti, "extrem de patriotice". Cea care l-a convins sa renunte la ideea intoarcerii in tara, a fost in principal Monica Lovinescu, instrument de baza in ideologia postului de
radio "Romania Libera", ajutata de intreaga diaspora romaneasca pariziana. De ce au procedat astfel acesti intelectuali romani din exil, probabil ne va raspunde istoria.
Dar sa analizam un pic circumstantele in care s-a produs moartea fulgeratoare a lui Ioan P. Culianu. Iata faptele: cateva zile inainte de a fi asasinat, Culianu si-a anuntat un prieten ca
a descoperit ceva extrem de important (se pare ca "piatra filozofala" cautata impreuna cu Eliade pe drumul istoriei culturii si a religiilor) si ca urmeaza sa dea publicitatii acest lucru. Cateva zile mai
tarziu, in ziua Sfintilor Constantin si Elena (ritul ortodox), in toaleta Universitatii din Chicago, a fost asasinat. Ancheta FBI-ului nu a dus la nici un rezultat, dar s-a descoperit ca locuinta profesorului fusese
devastata in aceeasi zi si ca toate hartile la care lucra, impreuna cu calculatorul personal disparusera sau fusesera distruse. Ioan Coja ofera o interpretare interesanta asasinatului lui Ioan Petru Culianu. El explica
de ce acesta a fost un "omor ritual", si nu o crima obisnuita. In primul rand crima a avut loc intr-o zi anume, de ziua Sfintilor Constantin si Elena (deci de ziua numelui mamei savantului). In al doilea rand,
locul ales pentru infaptuirea acesteia are o semnificatie profunda, dorind parca sa demonstreze ca, iata, "marele savant care se ridicase deasupra culturii si civilizatiei, a sfarsit intr-unul din cele mai penibile
si degradante locuri posibile, intr-unul din cele mai intime momente... intr-o toaleta". Este evident ca cineva a urmarit ceva cu aceasta crima, de vreme ce a infaptuit-o in acest mod. Pentru ca ar fi fost mai
simplu pe strada sau in locuinta personala a profesorului si nu intr-o institutie de invatamant superior, fie chiar si la toaleta. Daca acestea pot fi catalogate, doar drept speculatii, atunci rapoartele FBI, care
demonstreaza jefuirea casei profesorului, precum si anuntul descoperirii acelui "ceva" important, care va revolutiona lumea si societatea moderna, cum pot fi catalogate? Iarasi speculatii? Ma indoiesc. In toata afacere tenebroasa nu este important daca, savantul roman a descoperit ceva atat de important sau nu, ci faptul ca cineva ii urmarea demult miscarile si s-a temut de
forta dezvaluirilor sale. De atunci, multe persoane au incercat sa afle sau sa speculeze ce anume descoperise Culianu. Cea mai des invocata "descoperire", este aceea ca istoricul culturii, Culianu, pentru care
nasterea si dezvoltarea "ideilor si credintelor religioase" nu reprezentau deloc o taina, descoperise nasterea unei noi religii, mult mai subtila decat toate celelalte si de departe cea mai putin secreta. Care
poate fi acoperirea cea mai buna pentru o "organizatie secreta" avand ca scop manipularea maselor decat sa se afle in permanenta la vedere? Dar aici nu este vorba de o organizatie sau ceva de acest gen, cu
toate ca aceasta ipoteza nu trebuie exclusa din start, fara a fi supusa unei critici atente. In cazul lui Ioan Petru Culianu, ar fi fost vorba de descoperirea noului zeu, de departe cel mai puternic, care guverneaza
societatea moderna contemporana: si anume zeul numit BAN. Acesta este zeul cel mai puternic care a existat vreodata, pentru ca isi trage seva din invocatiile sale zilnice a miliarde de oameni (nasterea unei religii
globale!), din gandurile si faptele acestora, raportate la nivelul economic, in majoritatea covarsitoare a cazurilor. Totul este supus acestui zeu: cultura, societatea, mass-media, prejudecatile, angrenajul economic,
dorintele constiente si ceea ce este mai grav, inconstiente ale oamenilor, pe alocuri imaginatia acestora, educatia sociala si de familie, etc. TOTUL. Nu a ramas nimic, sau aproape nimic care sa scape de sub controlul
acestui zeu "omipotent". Dar acest lucru nu s-a realizat in secret, ci la vedere. "Marele Manipulator" a intuit ineficienta organizatiilor secrete (a se
vedea exemplele "Ordos Templi" (templierii), societatea rosicruceenilor (Christian Rosekreutz), Madamme Blavatsky, Francmasoneria, etc. si a hotarat, dupa cum am mai spus, ca cea mai buna ascunzatoare este
"la vedere". A cauta armele Marelui Manipulator in societati sau ritualuri secrete, este astazi o incercare supusa esecului. Toate armele lui sunt la vedere: in miscarea banilor la bursa (oricine poate privi
emisiunile economice), in mass-media (societatea occidentala a facut in asa fel incat oricine sa poata avea acces la un ziar sau un televizor), in prejudecatile unei societati la un anume moment de timp, in educatia
sociala (ce anume se invata in scoli), in politica, sondaje de opinie... peste TOT. In poate cea mai valoroasa opera a sa, "Eros si magie in Renastere. 1484",
Culianu a reusit sa faca o critica extrem de interesanta, celui mai mare manipulator al timpurilor noastre, si anume statul occidental modern. A facut acest lucru intr-o memorabila paralela intre Statul Magician si
Statul Politist. Puteti citi acest lucru
aici).
Esenta acestui scurt eseu (scos din contextul acestei opere, e-adevarat, dar care isi pastreaza forta si
vigoarea explicatiilor) este aceea ca pentru a crea o societate guvernabila, statul este nu numai dator, dar este chiar nevoit sa manipuleze, pentru a reusi sa-si exercite puterea de guvernare. Daca scopurile propuse nu
sunt indreptate tocmai impotriva propriilor cetateni, acest lucru nu ar trebui sa ne nelinisteasca. Problema intervine, dupa cum o recunoaste si Culianu, in momentul in care iau nastere culturi noi, care au scapat de
sub controlul central al Statului. Inconstient sau poate tocmai, mult prea constient, organizatii sau persoane din spatele acestora, "fura" din "instrumentele de magie" ale statului, folosind
manipularea in scopuri personale, urmarind exercitarea puterii in afara Statului, fara sa urmareasca o ideologie pe termen foarte lung. Acest lucru nu poate duce decat la o degradare continua a axiologiei societatii, la
o iritare la nivelul inconstientului colectiv si la o confuzionare continua a societatii umane moderne, ale caror rezultate se vad in prezent in jurul nostru.
Ar fi o naivitate sa
credem, la nivelul cultural actual, ca o societate este guvernabila, fara folosirea manipularii. Chiar si statele cele mai totalitare au la baza o ideologie care foloseste manipularea, dar acestea nu au forta de a
reimprospata mereu "legaturile" ("vinculis" la Giordano Bruno) prin care cetatenii sunt indisolubil legati de Stat. Acest lucru se traduce in fapt prin redesteptarea in spiritul acestor
cetateni a ideii de liberatate, lucru ignorat de catre Statul Politist. Singura diferenta de esentiala intre aceste doua tipuri de stat, Statul Magician si Statul Politist, este doar la acest nivel. In timp ce primul
creaza o retea de "legaturi" prin care asigura o "libertate aparenta" (care se dovedeste indeajuns pentru cetateni, pentru perioade extrem de lungi), cel de-al doilea, ignora acest aspect cu
desavarsire. Aceasta este explicatia caderii Comunismului si nu una de natura ideologica. Ar fi fost imposibil sa fie altfel, pentru ca din punct de vedere ideologic si ideatic, Comunismul este de departe superior
celorlalte forme de organizare a societatii umane. Dar nu aceasta este tema acestui articol.
Deci, daca este evidenta necesitatea folosirii manipularii pentru a guverna (cel putin la
nivelul inceputului de mileniu), de ce trebuie totusi sa fim atenti la exercitarea ei asupra noastra? De ce trebuie sa o descoperim sub toate formele ei? Care ar fi motivul pentru care ar trebui sa devenim mai
vigilenti, in relatia noastra cu organismele Puterii? Raspunsul este unul subtil si se trage dintr-o convingere personala. Trebuie depasita criza reala, care se manifesta in toata plenitudinea ei in societatea
contemporana, prin care trece forma actuala de exercitare a puterii. Iar acest lucru nu se poate face decat printr-o schimbare de paradigma. Numai vigilenta cetatenilor, si demonstrarea constientizarii de catre acestia
a "legaturilor" ce i-au transformat in supusi, mai poate face ca Statul Magician, imbatranit inainte de vreme, datorita imobilismului spiritual al cetatenilor lui, sa-si gaseasca noi resurse pentru "a-si
lega" "supusii". Acesta trebuie sa le ofere noi idealuri, trebuie sa studieze intreaga societate in toata complexitatea ei, pentru a gasi raspunsurile la intrebarile esentiale... si mai ales, trebuie sa
gaseasca un nou principus universalis, pentru a reorganiza societatea. Idealurile perimate, cum ar fi, "democratia" si "drepturile omului" nu au voie sa dispara, pentru ca asta ar insemna un
regres, dar trebuie curatate de impuritatile ce le-au fost aduse prin folosirea lor in cele mai felurite scopuri, si mai putin ca valori de referinta in axiologia contemporana. De asemenea, noul principiu universal nu
trebuie sa fie neaparat antagonic tuturor valorilor universale apartinand acestui nivel cultural la care ne aflam, ci trebuie sa le dinamizeze, sa le puna in valoare si sa le foloseasca mai putin ca arma de lupta sau ca
instrument al manipularii. Daca societatea contemporana va gasi acest nou principiu universal, care s-o dinamizeze si sa-i puna in valoare fortele latente ce zac nefolosite in
ea, este cheia de bolta a crizei majore prin care trecem cu totii. De rezolvarea acestei probleme fundamentale, depinde poate, nu numai imbogatirea spirituala si progresul umanitatii, dar datorita gravitatii enorme
acestei crize, poate si supravietuirea noastra ca specie. |
|
